Cu mama la telefon. Un fel de proză

Această convorbire nu a avut loc, e inventată. Dar orice asemănare cu personaje și situații reale este, din păcate, posibilă. Și va mai dura…

Hai, măi mamă, ce să cauți tu la proteste? Ce nu-ți convine? Te-ai așezat la casa ta, ai un serviciu bun, nevastă-ta la fel, v-ați luat apartament… Da, e greu cu ratele, dar să știi că și noi am făcut la fel, am plătit rate 25 de ani pentru apartamentul ăsta, dar sîntem mulțumiți, te-am crescut pe tine și pe soră-ta în el și am fost fericiți. Nu-mi spune acum că e un bloc comunist, că mă supăr, zău. Așa au fost vremurile. Și ți-am mai spus, taică-tu s-a băgat în partid ca să ne fie mai bine, că era bun în profesia lui și puseseră ochii pe el, n-avea cum să refuze. Ce știi tu, de ne judeci acum? Da, bine, nu ne judeci, că ești băiat bun. Dar înțelege, n-ai ce să cauți la proteste, tu acum trăiești mai bine decît trăiam noi la 30 de ani. Ei, lasă, mamă, că ce-are asta cu Europa și cu democrația? La proteste e politică, mamă, ascultă-mă pe mine, mai bine nu te bagi. A votat lumea, asta e, așa a ieșit, că pentru mine toți sînt o apă și-un pămînt, să avem răbdare. Eu n-am ce să zic, mie mi-a crescut pensia, și lui taică-tu la fel, dacă ți-e greu cu ratele te-om mai ajuta și noi. Și ce vrei să fac acum? Guvernul ăsta mi-a dat bani mai mulți la pensie, pentru mine e bun, ălălalt nu mi-a dat nimic. Ei, mamă, dar tu chiar crezi în poveștile astea cu libertatea și democrația? Astea sînt vorbe goale, mamă, nu-ți dă democrația bani să-ți plătești ratele și să-ți crești copilu’, lasă-mă cu astea, că n-am trăit nici eu degeaba.

Și să mai știi ceva – poți să te superi, dar eu sînt mama ta și am datoria să-ți spun. Protestele astea sînt cam dubioase, mamă, vecinele de bloc comentează toată ziua că cică ar fi plătite de unii din afară, de firmele străine… Că așa au zis ăștia la televizor. Tu chiar vrei să dai de necazuri, la noi nu te gîndești deloc? Cînd a fugit vărul lui taică-tu în America, numai noi știm cît am avut de tras, că ne-au chemat să dăm declarații la securitate. Că și văru’ ăla – treaba lui, a plecat, să fie sănătos; dar de ce s-a mai apucat să vorbească și la Europa liberă? Nu s-a gîndit că ne face viața grea aici? Că și el tot așa, ca și tine acuma – libertate în sus, democrație în jos. Și noi ne chinuiam să vă punem ceva pe masă, numa’ noi știm cum. Acuma ce vă lipsește de vă duceți să protestați? Auzi, mamă, nu mă lua așa: eu am făcut școala în vremea comuniștilor, dar era școală bună, să știi; învățam socialism științific, nu democrație, dar măcar atît am priceput și eu pînă la vîrsta asta: în democrație, majoritatea decide. Gata, s-a ales, să lăsăm guvernul să-și facă treaba și să ne vedem și noi de treburile noastre. Nu ne convine – foarte bine, peste patru ani îi votăm pe ăilalți. Și voi, tineretul, sunteți exagerați: ce-oți fi vrînd mai mult? Uite că a început bine, au mai crescut pensiile și salariile, să avem răbdare.

Și nu mă lua așa, cu țara și viitorul. Că și eu și taică-tu am muncit pentru țară și pentru viitor, dacă-i vorba. Bine, îți spun pe de-a dreptul, că văd că altfel nu ne înțelegem: ce țară mai e asta cînd noi trebuie să executăm tot ce ne ordonă străinii? Nu vezi că acuma trebuie să facem ce ni se spune de la Bruxelles? Ce țară mai e asta? Și ne conduce un neamț, ce să spun, că românii nu mai sînt buni. Hai, mamă, că la mine nu te gîndești: mă iau peste picior vecinele că „fi-tu e iohanist”. Am și eu o vîrstă, totuși, nu mai pot să…

Bine, văd că te-ai enervat, treaba ta. Faci ce vrei. Eu mi-am făcut datoria și ți-am spus. Dar te rog eu din suflet, atîta te mai rog: măcar pe ăla micu nu-l luați în piață. E periculos, mamă. Ce să caute el în politica asta murdară, bietul copil, de ce să-l traumatizați de la vîrsta asta? La viitorul lui nu vă gîndiți?

Foto: Lucian Muntean