De cîteva zile, o mulțime de oameni serioși, care mai au și alte treburi, vorbesc despre nimic: reintroducerea manualului unic. Căci asta este, în fapt, „subiectul” manualului unic: o năzbîtie care ar trebui să nu ne mai treacă prin minte, cîte zile om mai avea. Dar dacă premierul și ministrul Educației au trăncănit la televizor despre asta, ce să facem? Trebuie să-i băgăm în seamă, că ei ne conduc.

Dl Mihai Tudose și-a exprimat cogitațiunile la o emisiune TV, astfel: „Mi se pare o nebunie ca, de exemplu, în fiecare an să rescrii manualul de istorie, de parcă Ștefan cel Mare în fiecare an mai face cîte ceva, mai cîștigă cîte o luptă, mai pierde cîte ceva, la matematică Pitagora se mai gîndește și rescriem manualul. Culmea e ca nu e deloc un demers pentru educație, ci un business cu caiete suport, cu fițuici suport, o nebunie completă”.

De-aia sînt bune, totuși, emisiunile TV – chiar și alea proaste – că mai aflăm și noi ce-i în capul guvernanților noștri. Cînd te duci și zaci o oră sau două într-un studio TV, vrînd-nevrînd, te relaxezi (mai ales cînd ești într-un mediu prietenos, amabil, și ți se servesc întrebări ușoare) și îți dai drumul la gură. După gîndirea d-lui Tudose, toți istoricii care s-au ocupat de Ștefan cel Mare (și sînt rafturi întregi de cărți despre domnitor și epoca sa) au comis „o nebunie”. S-ar părea că asta a reținut dl prim-ministru din școală: Ștefan cel Mare a cîștigat niște lupte, a pierdut cîteva, gata, e clar; ce sens are să scriem atîta despre el? La matematică, e și mai clar: Pitagora a născocit o teoremă acum niște mii de ani, bravo lui, de ce tre’ să ne batem noi capul acum, cînd avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei (pensii speciale, accize pe benzină, legi pentru îngrădirea justiției etc.)? Dl premier nu știe că, de cîte ori vorbește le telefonul mobil, are de-a face – indirect – cu Pitagora, dar poate afla de aici, de la dl profesor Radu Gologan.

Dl premier, într-o relaxare televizuală, și-a mai dat un pic arama pe față: nu pricepe nimic din chestiunea educației și a manualelor (cu care n-a mai avut de-a face de pe cînd era școler). Cît despre ministrul Educației, care a anunțat că vrea ca manualele să fie editate doar de Editura Didactică și Pedagogică și tipărite de Monitorul Oficial, ce-ar mai fi de spus? Din punctul meu de vedere, ar trebui mai întîi să-și corecteze greșelile de limbă română. Și după aia mai vorbim. E absolut penibil să fii ministrul Educației și să nu poți vorbi și scrie corect românește. E descalificant. Dar – desigur – d-lui ministru nu-i pasă de asta, așa că noi, cetățenii cumsecade și respectuoși cu limba română ne batem capul cu zisele pocite ale dumisale.

Premierul, ministrul Educației și alți demnitari mai spun că agitațiunea stîrnită în fiecare an în jurul manualelor se poate rezolva reintroducînd sistemul unic și centralizat: un singur manual la fiecare materie, o singură editură, o singură tipografie și gata. Tot ei au lansat ideea că „vina” pentru bulibășeala creată (începe școala și elevii nu vor avea manualele pe bănci) se datorează editurilor, care au „interese pecuniare”.

Am cîteva comentarii de făcut.

În primul rînd, datoria de a le asigura elevilor manuale este a Statului, a Guvernului, a Ministerului Educației. Ministerul n-avea decît să înceapă licitația pentru producerea manualelor mai devreme, luînd în calcul că vor fi și contestații (au fost 27, din care 20 au fost rezolvate în favoarea editurilor – deci au și ele dreptate). Apoi, activitatea editorială este una comercială, iar cartea școlară reprezintă cam o treime din piața de carte. Dar editorii sînt doar executanți ai solicitărilor clientului. E normal ca editurile să dorească să cîștige bani din activitatea lor; dar clientul – ministerul Educației – este unul dificil, care schimbă regulile din mers și care se comportă cum vrea: nu-i tratează pe editori și pe autorii de manuale ca pe niște parteneri, căci – nu-i așa? – are pîinea și cuțitul.

Dar adevărata problemă este alta. Ditamai demnitarii statului răspîndesc în public ideea că manualele „alternative” nu sînt bune. Semidocții reduc totul la cugetări de genul „matematica e una singură, de ce ne trebuie mai multe manuale?” ori „subiectele la bac sînt aceleași, de ce să-i amețim pe copii cu mai multe manuale?”. Astfel de cogitațiuni sînt niște prostii ridicole. Există metode și mijloace diferite de a preda matematica, biologia, chimia; există exerciții și probleme care li se dau copiilor de făcut, tot diferite și acestea. De-aia se fac mai multe manuale la aceeași materie. Și nivelul elevilor e diferit, astfel încît profesorii trebuie să aibă de unde alege. De-aia se fac manuale diferite. Și cunosc profesori care lucrează cu manuale diferite la materia lor: pentru clasele mai bune aleg manualele mai complexe, pentru clasele mai slabe folosesc manualele mai simple.

Reintroducerea manualului unic înseamnă să-i reduci pe profesori la statutul de roboței stupizi care reproduc toți același conținut. Și mai înseamnă uniformizarea educației. Și ușile larg deschise către abuz și autoritarism: manualele unice vor fi aprobate de minister, vor fi redactate de anumiți autori (preferați de minister), vor exprima niște conținuturi „conforme” cu viziunea oficială, guvernamentală, ministerială. Se va crea, din nou, o cultură unică, o educație unică, o „viziune” unică, oficială, asupra științei. Ideea de pluralism și posibilitatea opțiunii vor fi excluse din procesul de educație.

protestul-bebelusilor-4-februarie-piata-victoriei-Bucuresti-LM_0017

Or, așa ceva înseamnă că mai e doar un pas pînă la reintroducerea partidului unic. Tot ce e altfel va fi criticat, repudiat, respins. Cine gîndește altfel va sfîrși prin a fi considerat inamic (plătit de Soros, de multinaționale, dușman al identității naționale etc.). Școala se va face pe bază de „nu vorbiți neîntrebați” și „mîinile la spate” – o spun ca unul care știe bine ce înseamnă asta.

Mă tem că premierul, ministrul Educației și alții – ejusdem farinaeatîta pot. Enervați că nu sînt în stare să gestioneze diversitatea și pluralismul, că sînt incapabili să se încadreze într-un program predictibil (căci începerea anului școlar e, totuși, predictibilă), recurg la ce știu (că atît au reținut de pe cînd erau elevi): manualul unic. Centralizarea.

Primul pas a fost făcut: „îndrumarul” cu care se tot laudă ministrul Educației pe la televizor, menit să înlocuiască manualele pe care nu e în stare să le pună pe băncile elevilor. Sistemul de educație din România oricum e la pămînt. Dacă se reintroduc manualele unice, dragi părinți, obișnuiți-vă cu ideea că și copiii dvs. vor fi o generație de sacrificiu. Dacă le spuneți să emigreze sau vă hotărîți să protestați, acum, împotriva năzbîtiei cu manualul unic – este decizia dumneavoastră.

Alte opinii, precum și o sinteză a conferinței de presă organizate de Asociația Editorilor din România, Uniunea Editorilor din România, Asociația „Cartea Școlară”, CD Press – aici.

6 gânduri despre “Promoție: manualul unic, la pachet cu partidul unic! Numai în România, la un preț avantajos!

  1. Introducerea manualelor alternative + nspe auxiliare a condus la ingreunarea reala a ghiozdanului. Ati pus recent mana pe ghiozdanul unui copil de clasa a treia, sa zicem? O sa faceti febra musculara. Si ganditi-va ca trebuie sa il care in fiecare zi in spate pentru ca, spre deosebire de alte sisteme, la noi in scoli nu exista dulapuri unde isi pot lasa manuale etc. Pe de alta parte, asta cu profesorul isi alege manualul in functie de nivelul clasei este o afirmatie cel putin ciudata. Manualele se aleg de profesori inainte de inceperea scolii. De unde pot sti ei ce nivel va avea clasa pe care o vor prelua? La invatatori mai zic, dar si acolo e dubitabil. In plus, manualul unic nu impiedica invatatorii sau profesorii care aveau elevi (nu clase, ca nu exista asa ceva) performanti sa lucreze in plus cu ei cu materiale auxiliare (culgeri etc.) Erau si pe vremea mea (sunt nascuta in ’80). Manualele nu sunt esentiale in munca dascalilor. Cu atatea surse actuale de informatie, as zice ca nu sunt nici macar necesare. Sunt cel mult indicative. A, nu vorbesc despre profesori fara stofa de dascal care prefera ca elevii lor sa invete mot-a-mot din manual. Deci discutia manual unic – manuale alternative (din care multe sunt absolut maculatura fara valoare, cu exercitii si cerinte de te crucesti) este o falsa problema.

    Apreciază

    1. 1. Deocamdata materialele auxiliare au fost interzise de onor dom’ ministru.
      2. Nimic nu face sa cred ca autorii manulului unic pentru diferite obiecte nu vor fi alesi tot pe criteriul culorii politice. Existenta unei singure edituri care sa tipareasca toate manualele va fi si ea un mijloc de a umple niste buzunare. Cu sume mult mai mari decat atunci cand banii respectivi se imparteau intre edituri(ma refer la subventionarea manualelor distribuite gratuit).
      3. Manualele de limbi moderne sunt tiparite(in multe cazuri) prin colaborarea unor edituri romanesti cu edituri/autori de afara(Oxford, Cambridge, Express Publishing etc.). Va acoperi EDP toate aceste colaborari sau scoatem numele serioase de pe piata romaneasca?

      Apreciază

      1. 1. Așa e, dar dl ministru se pare că a trecut cam grăbit prin școală și n-a înțeles mare lucru. N-ai cum să-i interzici unui profesor de matematică, de exemplu, să lucreze cu elevii dintr-o culegere de probleme sau din „Gazeta matematică”.
        2. Eu cred că exact așa s-ar întîmpla: dacă ar fi manuale unice, aprobate de minister, ar fi selectați „anumiți” autori.
        3. Manualele străine ar fi primele victime. Au mai fost niște vorbe în acest sens, acum cîțiva ani, cînd un demnitar propunea să nu se mai folosească manualele din afară…

        Apreciază

    2. Da, știu cum arată ghiozdanul unui elev. Dar nu din cauza manualelor alternative, ci pentru că nu sînt dulapuri în școli – chiar dvs. o spuneți. Deci nu e cazul să desființăm manualele. Nu, nu e o falsă problemă această discuție: este vorba despre „gîndirea unică” vs. pluralism și diversitate. Optez pentru a doua variantă.

      Apreciază

  2. 1. „Reintroducerea manualului unic înseamnă să-i reduci pe profesori la statutul de roboței stupizi care reproduc toți același conținut. Și mai înseamnă uniformizarea educației”. Profesorul trebuie sa asigure predarea continutului programei scolare aprobate de MEN nu continutul unui manual anume. Manualul este un instrument mai mult sau mai putin util al elevului, in primul rand si al profesorului in al-2-lea rand.
    2. „Apoi, activitatea editorială este una comercială, iar cartea școlară reprezintă cam o treime din piața de carte”. Daca-i asa suna a ‘salvarea editurilor’ prin manuale alternative. Oricum statul, prin MEN, ar trebui sa emita ‘caietul de sarcini’ pentru continutul manualelor, iar de aici editurile sa desfasoare activitatile specifice, inclusiv cele comerciale, pentru a-si plasa manualele pe piata si in final statul va deconta facturile editurilor pentru manualele pe care a reusit sa le plasesze pe piata.

    Apreciază

    1. Spuneți așa: „statul, prin MEN, ar trebui sa emita ‘caietul de sarcini’ pentru continutul manualelor, iar de aici editurile sa desfasoare activitatile specifice, inclusiv cele comerciale, pentru a-si plasa manualele pe piata si in final statul va deconta facturile editurilor pentru manualele pe care a reusit sa le plasesze pe piata”. Exact asta se și întîmplă. Doar că MEN nu e în stare să gestioneze corect și eficient acest proces. La clasa a V-a, după licitație, din 27 de contestații depuse de edituri, 20 au fost acceptate. Așa că editurile mai au și ele dreptate, nu?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s