Neobosită, doamna Ecaterina Andronescu anunță noi măsuri: vrea să introducă teste grilă la bacalaureat (a mai anunțat o dată și a ieșit cu scandal și chiar au mai fost o dată, în 2003, cînd tot dumneaei era ministru, și a ieșit prost), vrea să pună în dezbatere a nouă lege a educației (dar cea veche nici n-a apucat să fie aplicată ca lumea, căci partidul domniei sale a tot modificat-o pînă s-a ales praful, iar doamna Andronescu însăși a mai anunțat de două ori, vezi aici și aici), vrea să regîndească evaluarea națională și bacalaureatul. Toate astea – și altele – le-a mitraliat într-o singură conferință de presă, pe 18 iulie 2019.
De cînd a preluat acest mandat, doamna Andronescu tot anunță măsuri și inițiative, dă ordine de ministru pe care apoi le retrage etc. A mai fost ministru de trei ori (decembrie 2000 – iunie 2003, decembrie 2008 – octombrie 2009, 2 iulie – 20 decembrie 2012). Iar cînd n-a fost ministru, a condus Comisia de Învățămînt din Senat, a fost Rector al Politehnicii, președinta Consiliului Național al Rectorilor etc. „O viață (politică) întreagă dedicată învățămîntului”, cum s-ar zice într-un limbaj de lemn.
Tocmai de aceea ar fi momentul să se retragă. O spune chiar domnia-sa, dar nu-și dă seama, căci e prea preocupată de „imagine” și îi place prea mult să se audă vorbind ca să mai poată fi atentă la conținut.
Uitați-vă, în conferința de presă pe care am semnalat-o (sau citiți rezumatul pe edupedu.ro, un site excelent), cîte nemulțumiri exprimă: sînt multe contestații la examene, căci „diferențele (de notare) sînt inacceptabile”; mai e și „diferența de neacceptat dintre cei care promovează și cei care nu au promovat Evaluarea Națională”; iar „la trecerea din învățământul primar în clasa a V-a, elevii au o problemă”; și sînt probleme cu evaluatorii, cu diferențele mari între elevii din orașe și cei din mediul rural, cu rezultatele slabe de la liceele tehnologice (unele urmînd să devină școli profesionale), cu „fenomenul Brăila” (adică județe unde elevii de-a opta sînt lăsați corigenți intenționat, ca să nu intre în evaluare și „să facă școala de rîs”) etc. Pentru toate aceste probleme, doamna Andronescu promite: „vom analiza serios”, „vom acorda atenție”, „luăm în calcul”, „o să elaborăm metodologia”.
Pe scurt, pierdută între metodologii noi și nemulțumiri vechi, doamna Andronescu uită esențialul: dacă există atîtea probleme și motive de nemulțumire în sistemul de educație din România, o mare parte din răspundere îi revine, pentru că foarte mulți ani s-a aflat în puncte-cheie ale sistemului (ca ministru și șef al comisiei de specialitate din Senat). O altă parte a răspunderii îi revine partidului domniei sale, care s-a aflat la putere în vreo trei sferturi din timp, din 1990 încoace. Doamna Andronescu observă foarte bine care sînt problemele „din sistem”, dar cele mai multe sînt vechi, le-au observat și alții (profesori, ONG-uri, experți independenți, părinți), le-au semnalat, dar nu s-a rezolvat nimic. Cu alte cuvinte, doamna Andronescu este nemulțumită, de fapt, de politicile educaționale ale partidului său, ale miniștrilor de dinaintea sa. Și, desigur, de propria activitate. Nu e în stare să spună asta deschis și direct sau să-și asume vreo răspundere. Dar fix asta rezultă din conferința sa de presă: stăm prost, „se duce dracului rapița!”.
De-aia spun: ar fi momentul ca doamna Andronescu să se retragă, căci e total depășită. Mai și spune cîteva prostioare care-i arată, vorba ceea, „limitele incompetenței”. De exemplu, ca să-și susțină ideea (proastă!) cu introducerea testelor-grilă la bac, zice „uitați-vă la testele Cambridge!”. Ne-am uitat, dar acelea evaluează cunoștințele de limba engleză, bacalaureatul e altceva. Sau: „pe măsură ce scade numărul de elevi, nu are cum să crească numărul de cadre didactice”; ba are, dacă în locul claselor de 30+ facem clase decente cu 15-20 de elevi, unde se poate lucra mai bine. Altădată zicea să preluăm de la japonezi modul de evaluare a profesorilor, fără să-și dea seama (că n-are cum…) că nu poți lua din alt model educațional doar ce-ți pică bine, „la inspirație”, ci tre’ să preiei la pachet, într-un mod coerent. Plus alte gafe peste gafe și cîteva mostre recente de prost gust (precum mototolirea sutei de lei în fața absolvenților de la Politehnică pentru a se da, vezi doamne, pilduitoare).
Întrebată despre o eventuală remaniere, doamna Andronescu a răspuns așa: „Nu cred că cineva este legat de vreun scaun. Eu niciodată nu am cerut un scaun. Mîine dacă nu mai sînt aici, nu am o problemă. Am o meserie”. Încă o dată, doamna Andronescu are dreptate: o meserie e mai bună decît un scaun.
Așadar, pentru că îmi amintește tot mai mult de vremurile cînd la Ministerul Învățămîntului „schimbarea” se făcea între Aneta Spornic și Suzana Gâdea, pentru că nu e în stare să-și asume vreo răspundere, pentru că se încurcă între promisiuni și schimbări de metodologii și nu pricepe că altele sînt provocările sistemelor educaționale de azi și de mîine, pentru că n-are pic de viziune și, nu în ultimul rînd, pentru că nu se ține de scaun, e momentul să-i urez din inimă doamnei Andronescu mult, mult succes în meserie! Dacă se poate, începînd de mîine…
Foto: Jonas Jacobsson on Unsplash
mirceavasilescu.blog 