„Telefonul scurt” cu Macron

Stați puțin, că am pierdut șirul… S-au încins firele pe tema procurorului european între Dacian Cioloș, Klaus Iohannis și („martie din post” – mai știți expresia asta?) Viorica Dăncilă…

Carevasăzică, Dacian Cioloș a zis că a vorbit el cu Emmanuel Macron și Franța o susține pe Laura Codruța Kövesi pentru postul de procuror european (EPPO). Administrația Prezidențială a dat un comunicat din care rezultă că, de fapt, Klaus Iohannis a vorbit la telefon cu Emmanuel Macron și acesta i-a promis că „va retrage candidatura domnului Jean-François Bohnert” și-o va susține, desigur, pe Laura Codruța Kövesi. Ba nu – revine Dacian Cioloș – „Franţa nu poate retrage candidatura lui Jean-François Bohnert la conducerea Parchetului European, pentru că niciunul dintre candidaţi nu este reprezentant al unui stat”. Aflată cu treburi pe la Tîrgu Mureș și simțindu-se cu musca pe coafură, Viorica Dăncilă s-a băgat și ea în seamă, imaginîndu-se deja în turul doi la prezidențiale: „Aș întreba dacă președintele Iohannis ar susține o altă persoană, care are aceleași probleme. Cred că este vorba despre un suport țintit, doar către Kovesi”.

Pe margine, cîțiva jurnaliști serioși și documentați (plus niște cetățeni informați și alții) încearcă s-o spună simplu și clar (pe site-uri, pe Facebook, pe unde pot): nu e concurs „pe țări” (ca la Europenele de fotbal, bunăoară), au fost candidaturi individuale, evaluate de o comisie de experți (care nu se uită la Antena 3), iar ulterior de Parlamentul European (care e amestecat și complicat, desigur, dar nu e obsedat de „statul paralel”). Deci Macron & guvernul francez nu pot retrage ceva ce n-au propus, așa cum nici guvernul român n-ar putea s-o retragă pe Codruța, că nu el a propus-o („ba la din contra”, cum ar zice Caragiale, i-a pus bețe în roate și i-a făcut candidatura amară…). Pînă și Jean-François Bohnert, ajuns un fel de „victimă colaterală” a meciurilor interne românești (căci unii cetățeni d’ai noștri îi cer – într-o petiție online – să facă bine și să se retragă, alții cred că e deja retras, alții nu spun nimic, doar se uită la televizor) dă un interviu decent, în care își măsoară cuvintele și spune că misia procurorului european nu va fi să prindă politicieni corupți (adaug eu: așa cum se crede în România, unde „Umbra lui Dragnea. La Belina” încă bîntuie visele cetățenilor), ci să investigheze fraudele financiare la nivel european (lucrături cu TVA și altele…).

Ce vreau să spun, de fapt (cum ziceam, am pierdut șirul…)? Două lucruri:

1. lupta asta de comunicate și declarații între Cioloș și Iohannis (în care se mai bagă și madam Viorica) arată nițeluș provincial: pare făcută pentru a ne arăta nouă, românilor, cine are acces mai rapid la Macron; un pic de lăudăroșenie „de imagine” care să le permită, după ce (dacă…) LCK va ajunge procuror european, să spună „vedeți, v-am zis de la început că am aranjat eu cu nenea Macron și cu tanti Angela”;
2. cine va fi procuror european – primul din istorie – e o chestiune europeană; noi o „tragem” spre noi, spre realitatea românească, obsedați de „statul paralel” și de alte năzbîtii, ceea ce arată că încă n-am asimilat – majoritar – apartenența la Uniunea Europeană. Iar schimbul de comunicate și replici între Cioloș și Iohannis nu ne ajută deloc, dimpotrivă.

Mai aștept acum doar atît: după ce LCK va ajunge procuror european (presupun că va ajunge, dacă nu va interveni vreo „schimbare” de ultim moment), o să curgă din belșug pe site-urile patriei un nou motiv de mîndrie pentru „un succes românesc”. Inclusiv unii adepți ai „statului paralel” o vor da cotită și se vor „mîndri”. Nu, nu e un succes românesc, e un succes individual (sigur, cu sprijin instituțional, cît s-a putut, dar – totuși – individual). Succes românesc va fi cînd președintele, un fost premier și un actual premier nu se vor mai întrece în comunicate de presă și replici, ci își vor vedea de treabă. Și vor găsi metode mai subtile de a impresiona electoratul decît asta cu „am vorbit io cu Macron” (sau cu Merkel, Trump, whatever…). Căci „telefonul scurt”, în UE, e nițel mai sofisticat decît pe vremea CC al PCR…

Foto: Sara Kurfeß on Unsplash