Scrisoare către CNATDCU. După părerea mea, inutilă…

Dragă CNATDCU,

Îți scriu direct – și mă adresez cu această formulă, poate neobișnuită – pentru că adresarea oficială și instituțională n-a dus la nimic.

Să mă prezint (deși – ca noi toți – sînt „pe net”, mă găsește Google imediat, cu bune și cu rele). Sînt profesor la Facultatea de Litere a Universității din București și, la sfîrșitul lui februarie – începutul lui martie mi-am depus dosarul pentru susținerea tezei de abilitare. Abilitarea îmi este necesară (spun asta pentru cazul în care această scrisoare va fi citită și de alte persoane, mai puțin inițiate în procedurile universitare…) pentru a conduce doctorate.

Vreau, cu alte cuvinte, să muncesc în plus. Mai am 5 ani pînă la pensie și mi-am propus să-i dedic, în cea mai mare parte, după puteri, tinerilor care vor să-și dea doctoratul în domeniul în care, cît de cît, am pretenția că mă pricep. Am cîțiva potențiali doctoranzi de foarte bună calitate care vor să le coordonez eu tezele. Așa că aștept de 6 luni să-mi aprobi, dragă CNATDCU, comisia de susținere a tezei de abilitare, ca să-mi pot vedea de treabă mai departe. Comisia – după umila mea părere – e formată din profesori de mare calitate, mă simt de-a dreptul onorat să mă prezint în fața lor. Dar, desigur, numai Tu – conform legii – poți pentru ca să te pronunți asupra componenței Comisiei. Și să trimiți către Universitatea din București hîrtia aferentă, astfel încît să știu și eu ce am de făcut.

Pe 7 iulie, în naivitatea mea, Ți-am trimis un mail pe adresa afișată pe site (cnatdcu@edu.gov.ro) în care întrebam, modest și politicos, cît mai durează pînă se vor întruni comisiile de specialitate și vor trimite cuvenitul răspuns către Universitate. Nici pînă azi n-am primit răspuns. Pe la jumătatea lui iulie, am sunat la numărul de telefon afișat pe site (021/4056206) și am vorbit cu o doamnă consilieră foarte amabilă și profesionistă, care mi-a explicat care sînt procedurile, cînd se întrunesc comisiile etc., etc. și m-a asigurat că „noi trimitem imediat documentele, după ce se decide în Consiliu”. Și mi-a precizat că „tocmai s-a ales un nou Consiliu” care cît de curînd își va stabili calendarul activităților și „după aceea vom ști mai clar”.

Știu, a fost și este pandemie, ceea ce – mi-a spus și doamna consilieră – a complicat puțin situațiunea. Dar aș zice că ar fi decent să nu dăm vina pentru toate cele pe Covid-19. Căci pe site-ul http://www.cnatdcu.ro/, la secțiunea „Calendar”, apare „întrunirea comisiilor de specialitate ale CNATDCU sesiunea septembrie 2017”. Da, 2017. Atît. (Vezi foto).

Am niște prieteni mai pricepuți într-ale site-urilor și transparenței instituționale care mi-au zis „vaaai, cum e posibil așa ceva, din 2017 încoace nu s-a mai întîmplat nimic, o instituție publică nu mai pune pe site nimic din 2017 încoace?”. Eu – biet filolog/literat înțelegător – am încercat să-i calmez. Le-am explicat că situațiunea e complexă: „CNATDCU, dragii mei, are multe pe cap; de exemplu, cartoful fierbinte – dar ce zic eu cartof? Mai degrabă silozul plin de cartofii fierbinți ai doctoratelor plagiate și ai conducătorilor de doctorate făcuți peste noapte”.

Știi, dragă CNATDCU, ce mi-au zis prietenii mei mai bine informați și mai pricepuți? „Și ce-ți pasă ție, ce, tu ești Gabi Oprea sau Ponta?”. Nu, sigur că nu sînt. Și te înțeleg, într-un fel, dragă CNATDCU: ai pe cap rezolvarea unei situațiuni insolubile; căci – să nu ne facem iluzii – nimeni nu va rezolva vreodată problema doctoratelor plagiate și a conducătorilor de doctorat impostori; se va trage de timp cît se poate, pînă la momentul în care toată lumea va răsufla ușurată și va rosti un „Duamneajută” mîntuitor. Ani buni, de aici înainte, „doctorii” făcuți pe sponci vor coexista cu cei adevărați, care au muncit să-și facă tezele și s-au străduit să aducă un dram de cunoaștere în plus. Toți sînt ai tăi, dragă CNATDCU, dar în ultima vreme ai părut preocupat (sau „presat”?) mai mult de doctorii „de carton”. În aceste condiții, nu-ți mai arde să ne răspunzi la mailuri nouă, „fraierilor” care vrem să conducem doctorate cinstite. Că deh, dacă n-am fost în stare să devenim toți „Gabi Oprea”, așa ne trebuie…

De-aia mi-am permis să-ți scriu direct și informal. Căci, după părerea mea, șansa de a scăpa onorabil din aglomerația de cartofi fierbinți în care te afli (plus lupta pentru putere între universități, rectori, partide etc., etc.) s-ar putea să fie tocmai asta: să ne lași pe noi, „fraierii”, să ne vedem de treabă. N-o să ai rezultate imediat, n-o să înceteze brusc diversele presiuni și jocuri de putere, dar peste cîțiva ani s-ar putea ca – totuși – doctoratele cinstite s-o ia binișor înaintea celorlalte. Și te vei putea lăuda cu asta, vei fi pus o cărămidă în zidul cunoașterii adevărate. Gîndește-te bine, dragă CNATDCU, indiferent care ți-ar fi componența (căci văd că, pe site-ul tău învechit, aproape imuabil, măcar asta ai pus, noua componență, oameni unul și unul, nimic de zis). Te vei putea lăuda cu noi, „fraierii” care vor să muncească în plus, peste cîțiva ani, cînd „performanțele academice” ale lui Oprea, Ponta și alții, ejusdem farinae, vor rămîne doar niște jenante amintiri. Sau măcar așa sper eu, simplu profesor la Litere care vrea să coordoneze niște teze ale unor potențiali doctoranzi foarte, foarte buni.

Ah, și încă ceva – căci, de fapt, de-asta m-am apucat să-ți scriu. Ce să le spun eu potențialilor doctoranzi care mă sună și-mi dau mailuri? (Căci eu răspund la toate mailurile, nu ca tine). Cît să le mai zic că aștept de 6 luni să-mi aprobi comisia – sau, vorba poetului nostru național, „să ne dai un semn și nouă de mila Măriei Tale”? Sînt, totuși, tineri de 25 de ani care vor să facă performanță și să-și dea doctorate cinstite. Eu – ca simplă persoană particulară – mă simt responsabil față de ei. Tu – ca instituție serioasă, de importanță națională, cu o bază legală, cu proceduri etc. – ai mult mai multe griji, nu mă îndoiesc de asta. Căci – deh, am o vîrstă; știu că la un moment dat era să fii desființat, că în timp ce se discuta plagiatul lui Ponta comisia a fost destituită chiar de guvernul Ponta, știu că astă-vară, cînd s-a ales noua componență, au fost la mijloc tot felul de jocuri și „enterese” – de-aia zic: ce să le spunem noi tinerilor de 25 de ani care vor să-și dea doctoratul și să-și construiască cinstit o viață și o carieră? Le dăm o șansă? Sau le croim un destin care-i va duce, implacabil, la maturitate, către replicile din lumea noastră hîrșită și otrăvită de azi, de genul „nu te pui cu sistemul”?

De-aia ți-am scris, dragă CNATDCU. Cu încredere. Știu că ești bîntuit – instituțional vorbind – de cele mai bune intenții. De-aia și aștept, plin de speranță, un răspuns la mailul meu din 7 iulie. Și sînt convins că pe site vor apărea, cît de curînd, și calendarul, și componența comisiilor de specialitate și toate celelalte lucruri necesare pentru site-ul unei instituții de o asemenea importanță. Poate așa o să reușesc și eu (și nu sînt singurul: mai știu și alți universitari care vor să conducă doctorate cinstite și care așteaptă un răspuns și o clarificare de la Tine, cu procedurile și cu ritmurile tale lente…) să le spun tinerilor de 25 de ani că sînt pe calea cea bună, iar CNATDCU se gîndește în primul și în primul rînd la ei, viitorul țării și al cercetării românești, noile elite intelectuale pe care – nu-i așa? – le construiesc instituțiile noastre, precum CNATDCU, că doar asta-i misia lor…

Cu cele mai bune și încrezătoare (de ce, nene Anghelache?) gînduri,

Prof. dr. neabilitat, Mircea Vasilescu

PS: Cer scuze, dragă CNATDCU, că m-am lungit atît. Eu, de fapt, voiam doar un răspuns la mailul meu din 7 iulie. Nu s’tem în plin proces de digitalizare?… Și – recunoaște – nu-ți era mai simplu să răspunzi la un mail și să actualizezi nițeluș site-ul?