Impulsul comparației e firesc, dar depinde cu cine te compari și cu ce te alegi din asta. Cum spuneam în episodul anterior, în materie de carte și lectură am sesizat, ani la rînd, o tendință de raportare la țări care se află „foarte sus”: Suedia, Germania, Franța… Nu-i rău, chiar dacă e, după gustul meu, nițel obsesiv și, mai ales, nepractic. Bunăoară, în cazul Suediei („deși are o populație de două ori mai mică decît România, Suedia are o piață de carte de X ori mai mare”, zice un refren din presă), ar trebui să ne raportăm nu la Suedia de acum, ci la Suedia din anii 1950, căci de acolo am avea cîte ceva de învățat… O să revin altădată la acest caz.