Stați puțin, că am pierdut șirul… S-au încins firele pe tema procurorului european între Dacian Cioloș, Klaus Iohannis și („martie din post” – mai știți expresia asta?) Viorica Dăncilă… Citește în continuare „„Telefonul scurt” cu Macron”
Neobosită, doamna Ecaterina Andronescu anunță noi măsuri: vrea să introducă teste grilă la bacalaureat (a mai anunțat o dată și a ieșit cu scandal și chiar au mai fost o dată, în 2003, cînd tot dumneaei era ministru, și a ieșit prost), vrea să pună în dezbatere a nouă lege a educației (dar cea veche nici n-a apucat să fie aplicată ca lumea, căci partidul domniei sale a tot modificat-o pînă s-a ales praful, iar doamna Andronescu însăși a mai anunțat de două ori, vezi aici și aici), vrea să regîndească evaluarea națională și bacalaureatul. Toate astea – și altele – le-a mitraliat într-o singură conferință de presă, pe 18 iulie 2019. Citește în continuare „Mult succes doamnei Ecaterina Andronescu!”
Astăzi (8 iunie 2018) urma să se pronunțe Curtea Supremă în „procesul angajărilor fictive” în care este inculpat Liviu Dragnea. Mi se pare că mulți așteptau sentința, ca să priceapă, vorba lui Lenin, „ce-i de făcut?” mai departe. S-a amînatără pentru 21 iunie.
Ca să nu deranjeze mitingul de mîine al PSD? Ca să se vadă ce face Iohannis între timp – o revocă pe Codruța, n-o revocă? – și să fie clar pentru Națiune dacă îl îmbrățișăm cu totul (și cu toții) pe Liviu Dragnea sau ne mai jucăm nițel prin curticică de-a statul de drept? Nu știu. Și nu-mi place (și nu mă pricep) să speculez – sînt destui care o fac. Chiar prea mulți. Citește în continuare „Al doilea Dragnea”
Textele care urmează sînt niște întrupări ciudate. Nu aparțin vreunei categorii consemnate în manualele de jurnalism, deși seamănă întrucîtva cu interviul. Sînt niște texte scrise, deși inițial au fost vorbite și înregistrate pe un reportofon (ba chiar filmate, vreo două dintre ele). În epoca smartphone-ului, v-ar fi mai la îndemînă să le vedeți live pe Facebook sau pe Youtube, dar va trebui să le (re)citiți, căci ele s-au născut într-o vreme cînd cele două născociri ale epocii digitale abia se lansau. Sînt niște conversații care ilustrează, cred, cel mai bine spiritul Dilemei. În jargonul nostru redacțional, le spuneam „divanuri”. Citește în continuare „Amintiri în jurul „Divanului””
Aflu că emisiunea „Cooltura” de pe TVR1 va fi semidesființată. Adică i se va reduce durata la jumătate. Mă întreb ce motiv rațional ar putea justifica o asemenea decizie și încerc să le iau pe rînd. De ce, nene Anghelache?
Citește în continuare „„Cooltura”, semidesființarea și semidocții”
Niște inspectorași de provincie au chemat „la ordine” niște biete femei de serviciu pentru că au stat de vorbă cu presa, aflăm de la Digi24 și EuropaFM. Iar ele n-au divulgat secrete de stat, n-au „dezinformat Comisia Europeană”, n-au stricat imaginea României în lume. Au vorbit despre o realitate tristă care le afectează direct: din cauza unei legi bezmetice, nu le mai ajung banii, nu mai au din ce trăi. Citește în continuare „Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets”
Mai întîi a apărut o petiție care cerea ca Liviu Pop să rămînă ministrul Educației. Era semnată „Profesorii Invăţământului Preuniversitar” (exact așa, cu articolul hotărît, de parcă ar fi fost toți; și fără căciulă pe I, că na…). Era înainte ca PSD să decidă nominalizările pentru noul guvern și, în ciuda nepriceperii mele într-ale politichiei, ceva-ceva tot am înțeles: inițiatorii doreau, poate, să influențeze decizia partidului. Partidul a decis însă altceva: a fost propus Valentin Popa, rectorul Universității din Suceava. Citește în continuare „În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?”
La începuturile Dilemei, în 1993, cînd lumea românească era foarte divizată politic și cultural (nu că acum ar plezni de-atîta unire și solidaritate…), a apărut în redacție ideea de a organiza niște dezbateri pe temele actualității, la care să invităm persoane cu opinii diferite, din grupări ideologice diferite. Azi pare banal, dar atunci era foarte greu, căci oamenii pur și simplu nu voiau să stea de vorbă cu cei de altă părere. Așa încît am avut multe eșecuri în încercarea de a-i aduce laolaltă. Citește în continuare „Cu Neagu Djuvara pe Divan”
Ia uitați aici frumusețe de non-gîndire rămasă în 1991-1992: „Dacă aceste demonstrații acreditează ideea că România este instabilă, că e o țară neguvernabilă, toată lumea pierde. Avem obligația să respectăm imaginea țării și să nu dăm senzația că suntem o țară neguvernabilă”. Și, bineînțeles, vine și bomboana „manipulărilor”: „trebuie să își asume repsonsabilitatea toți cei care poate din spate i-au îndemnat să iasă”. Așa a spus doamna Ecaterina Andronescu după protestele din 20 ianuarie 2018. Citește în continuare „Doamna Andronescu și stabilitatea”
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Group 4 Media
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
European Politics, Policy, Government News
Mircea Vasilescu. Profesor și jurnalist
