Autor: Mircea Vasilescu

Profesor la Facultatea de Litere, Universitatea din București. Am lucrat 24 de ani la Dilema (18 ca redactor-șef).

Violul „consimțit”, Universitatea și restul lumii

Violul „consimțit”, Universitatea și restul lumii

Au iscat, pe bună dreptate, un adevărat scandal niște afirmații referitoare la viol și sex ale lui Vasile Răducă, preot și profesor de teologie morală, prodecan al Facultății de Teologie a Universității din București, pe care le găsiți consemnate aici. Rectorul Universității, profesorul Mircea Dumitru, a cerut rapid destituirea din funcția de prodecan a respectivului. Între timp, părintele-profesor Vasile Răducă și-a dat demisia din funcția cu pricina. Și?

Citește în continuare „Violul „consimțit”, Universitatea și restul lumii” →

„Anul Cărții” nu există

„Anul Cărții” nu există

Acum cîteva zile, la Știrile PRO TV s-a vorbit două minute și nouă secunde despre „Anul Cărții” (ceea ce – nu mă pot abține, tre’ să și înțep puțin – e un lucru bun pentru un program de știri care se deschide sistematic cu evenimente de importanță capitală precum un incendiu într-o șură sau o capră călcată de tren). A fost, de fapt, o știre despre nimic. Căci „Anul Cărții” nu există.

Citește în continuare „„Anul Cărții” nu există” →

Mult succes doamnei Ecaterina Andronescu!

Mult succes doamnei Ecaterina Andronescu!

Neobosită, doamna Ecaterina Andronescu anunță noi măsuri: vrea să introducă teste grilă la bacalaureat (a mai anunțat o dată și a ieșit cu scandal și chiar au mai fost o dată, în 2003, cînd tot dumneaei era ministru, și a ieșit prost), vrea să pună în dezbatere a nouă lege a educației (dar cea veche nici n-a apucat să fie aplicată ca lumea, căci partidul domniei sale a tot modificat-o pînă s-a ales praful, iar doamna Andronescu însăși a mai anunțat de două ori, vezi aici și aici), vrea să regîndească evaluarea națională și bacalaureatul. Toate astea – și altele – le-a mitraliat într-o singură conferință de presă, pe 18 iulie 2019. Citește în continuare „Mult succes doamnei Ecaterina Andronescu!” →

Al doilea Dragnea

Al doilea Dragnea

Astăzi (8 iunie 2018) urma să se pronunțe Curtea Supremă în „procesul angajărilor fictive” în care este inculpat Liviu Dragnea. Mi se pare că mulți așteptau sentința, ca să priceapă, vorba lui Lenin, „ce-i de făcut?” mai departe. S-a amînatără pentru 21 iunie.

Ca să nu deranjeze mitingul de mîine al PSD? Ca să se vadă ce face Iohannis între timp – o revocă pe Codruța, n-o revocă? – și să fie clar pentru Națiune dacă îl îmbrățișăm cu totul (și cu toții) pe Liviu Dragnea sau ne mai jucăm nițel prin curticică de-a statul de drept? Nu știu. Și nu-mi place (și nu mă pricep) să speculez – sînt destui care o fac. Chiar prea mulți. Citește în continuare „Al doilea Dragnea” →

Amintiri în jurul „Divanului”

Amintiri în jurul „Divanului”

Textele care urmează sînt niște întrupări ciudate. Nu aparțin vreunei categorii consemnate în manualele de jurnalism, deși seamănă întrucîtva cu interviul. Sînt niște texte scrise, deși inițial au fost vorbite și înregistrate pe un reportofon (ba chiar filmate, vreo două dintre ele). În epoca smartphone-ului, v-ar fi mai la îndemînă să le vedeți live pe Facebook sau pe Youtube, dar va trebui să le (re)citiți, căci ele s-au născut într-o vreme cînd cele două născociri ale epocii digitale abia se lansau. Sînt niște conversații care ilustrează, cred, cel mai bine spiritul Dilemei. În jargonul nostru redacțional, le spuneam „divanuri”. Citește în continuare „Amintiri în jurul „Divanului”” →

Omul care scrie

Omul care scrie
Jurnalele de pînă acum ale lui Mircea Cărtărescu au fost sucite pe toate părțile nu numai de critici literari, dar și de editorialiști ai neamului, de jurnaliști și de tot felul de dătători cu părerea. Fiecare s-a simțit dator să spună ceva despre autor și despre felul cum se dezvăluie el în jurnale. Fiecare s-a străduit să-l eticheteze cumva, crezînd că „l-a prins”: îmi aduc aminte că am citit, la vremea respectivă, destule păreri despre „ego-ul uriaș” al lui Cărtărescu (în articolele unora care făceau ture diletante pe ogorul psihanalizei), am citit înfierări ale autorului pentru că, în copilărie, omora insecte, am citit tot felul de lucruri scrise de oameni care – credeau ei – s-au prins, au înțeles definitiv omul și opera, și-au explicat totul.

Citește în continuare „Omul care scrie” →

„Cooltura”, semidesființarea și semidocții

„Cooltura”, semidesființarea și semidocții

Aflu că emisiunea „Cooltura” de pe TVR1 va fi semidesființată. Adică i se va reduce durata la jumătate. Mă întreb ce motiv rațional ar putea justifica o asemenea decizie și încerc să le iau pe rînd. De ce, nene Anghelache?

Citește în continuare „„Cooltura”, semidesființarea și semidocții” →

Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets

Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets

Niște inspectorași de provincie au chemat „la ordine” niște biete femei de serviciu pentru că au stat de vorbă cu presa, aflăm de la Digi24 și EuropaFM. Iar ele n-au divulgat secrete de stat, n-au „dezinformat Comisia Europeană”, n-au stricat imaginea României în lume. Au vorbit despre o realitate tristă care le afectează direct: din cauza unei legi bezmetice, nu le mai ajung banii, nu mai au din ce trăi. Citește în continuare „Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets” →

În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?

În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?

Mai întîi a apărut o petiție care cerea ca Liviu Pop să rămînă ministrul Educației. Era semnată „Profesorii Invăţământului Preuniversitar” (exact așa, cu articolul hotărît, de parcă ar fi fost toți; și fără căciulă pe I, că na…). Era înainte ca PSD să decidă nominalizările pentru noul guvern și, în ciuda nepriceperii mele într-ale politichiei, ceva-ceva tot am înțeles: inițiatorii doreau, poate, să influențeze decizia partidului. Partidul a decis însă altceva: a fost propus Valentin Popa, rectorul Universității din Suceava. Citește în continuare „În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?” →