Scandalul produselor alimentare diferite în Vest și în Est o să adauge, zi de zi, noi nuci în perete și are toate șansele să sfîrșească, la un moment dat, total cu oiștea-n gard. Sau să moară de la sine.

Putem să simplificăm un pic discuția? Dacă e vreo diferență între aceleași produse, etichetate la fel, vîndute în țări din Vestul și din Estul Uniunii Europene, atunci ar fi trebuit făcută o analiză comparativă, de către o entitate independentă, după o metodologie clară și uniformă, și la sfîrșit să le fie prezentate cetățenilor (pardon, consumatorilor) rezultatele concrete. Calm, sec, științific. Da, științific, căci ar fi trebuit făcute analize de laborator, de către oameni cu halate albe, cu doctorate și cercetări științifice la activ. Dacă s-ar fi întîmplat așa, ar fi fost, după părerea mea, foarte bine, pentru că: 1. s-ar fi lămurit dubiul; 2. consumatorii ar fi fost informați;  3. ar fi existat o bază obiectivă pentru eventuale discuții și comentarii. Dar nu s-a întîmplat așa. Citește în continuare „Cetățeni de mîna a doua, mîncare de mîna-ntîi?” →

Sorin Grindeanu a fost exclus din PSD, iar membrii forului de conducere al partidului au votat în unanimitate. Și alte excluderi din partidul majoritar s-au făcut la fel: cu unanimitate. Miniștrii din Guvern și-au dat toți demisia, cu o excepție (Augustin Jianu, ministrul Comunicațiilor), pentru că așa le-a cerut Partidul. Întrebați, cu o zi înainte, dacă vor demisiona, unii miniștri au și motivat, din toți rărunchii lor de oameni slabi, cu vocația subordonării: „dacă Partidul mi-o cere, demisionez, căci Partidul mi-a dat această funcție, n-am adus-o de-acasă”. Citește în continuare „Unanimități și tăceri vinovate. Cum se naște o demo-dictatură mică și șmecheră” →

Pentru a aniversa 60 de ani de la Tratatele de le Roma, Comisia Europeană a produs un film de 23 de minute și 43 de secunde: Milestones in 60 years of EU history. Unii vor zice că e „moartea pasiunii” și că e „booooring”.

Așa e, e plicticos. Întîi apar niște domni cu mutre grave, filmați în alb-negru, care seamănă cu bunicii ori străbunicii noștri, doar că au un aer mai oficial, așa… A, și statuile de pe Capitoliu (știți, Marc Aoleriu – vezi Caragiale – și ălălalt, cum îl cheamă…). Tot în alb-negru. Apoi domnii ăia semnează niște hîrtii. Nu tu comentariu, nu tu muzică, nu tu inserturi, burtiere, ceva care să ne spună și nouă măcar cine sînt ăia, ai cui bunici sînt și ce fac ei acolo așa de gravi. Apoi apar niște imagini cu frontiere și niște polițiști de frontieră care controlează actele. Apoi iar niște domni (uraaa, măcar ăștia sînt filmați color) care semnează hîrtii, iar camera insistă foarte mult pe paginile cu semnături.

Citește în continuare „UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring”” →

Această convorbire nu a avut loc, e inventată. Dar orice asemănare cu personaje și situații reale este, din păcate, posibilă. Și va mai dura…

Hai, măi mamă, ce să cauți tu la proteste? Ce nu-ți convine? Te-ai așezat la casa ta, ai un serviciu bun, nevastă-ta la fel, v-ați luat apartament… Da, e greu cu ratele, dar să știi că și noi am făcut la fel, am plătit rate 25 de ani pentru apartamentul ăsta, dar sîntem mulțumiți, te-am crescut pe tine și pe soră-ta în el și am fost fericiți. Nu-mi spune acum că e un bloc comunist, că mă supăr, zău. Așa au fost vremurile. Citește în continuare „Cu mama la telefon. Un fel de proză” →

După ce guvernul a adoptat, seara tîrziu, pe șest, ordonanțele care transformă justiția într-un joc cu mingea la perete, mulți au spus și au gîndit că ne îndreptăm spre dictatură. Mă tem că este vorba despre altceva, mai perfid. Și cu consecințe mai grave.

Deocamdată nu e dictatură. E un fel de nimic drapat într-o democrație simulată, imitată șmecherește de niște inși care nu știu altceva, nu sînt în stare de altceva decît să se adune în gașcă, să se slujească unii pe alții, să profite de avantajele democrației, și-apoi să facă mulțumiți cu ochiul că ne-au dus de nas pe noi, fraierii. Citește în continuare „Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît” →

„Ați luat-o-n freză, avem majoritatea” – scrie un comentator pe Facebook, sub un articol critic la adresa PSD. „Asta-i democrația, majoritatea decide”.

E greu să-i explici pe scurt unui biet cetățean-comentator că, dimpotrivă, democrația e un sistem în care scopul nu e ca unii s-o ia în freză de la alții. Dar nu cetățeanul e problema; nici măcar faptul că mulți concetățeni de-ai noștri atît au înțeles din democrație – că votăm din patru-n patru ani ca să vedem cine-o ia în freză și cine nu. Adevărata problemă e că asta înțeleg și mulți politicieni. Asta înțeleg și șefii PSD care par să se fi hotărît încotro merg: din greșeală în greșeală spre victoria finală! Citește în continuare „Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă” →