S-a organizat o expoziție de artă la primăria sectorului 1 și a ieșit scandal. O sumedenie de primării din orașele europene (iar noi sîntem în Europa, nu?) organizează expoziții și alte evenimente culturale. La Primăria din Oslo se organizează, de ani și ani, ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru pace; toată planeta poate vedea la televizor sau online ceremonia, fără să-i pese cuiva cum se numește primarul din Oslo și din ce partid face parte. Unele primării europene – ale unor mari orașe sau ale unor comune – au chiar spații permanente de expoziție, săli dedicate evenimentelor culturale și alte asemenea formule din care cetățeanul obișnuit poate înțelege (dacă vrea, desigur) că Primăria e (și) a lui, e un spațiu public, comunitar, nu e doar locul ăla nasol unde te duci să-ți plătești taxele sau să ceri vreo adeverință.
Citește în continuare „Arta și sutienul la români”Categorie: „Cestiuni arzătoare”
Cursuri online cu „dușmanul”
Nu, n-am pretenția ca vreun ministru al Educației să fi citit Being Digital a lui Negroponte ori (măcar ceva din) trilogia lui Manuel Castells despre „The Network Society”. (Deși mă pufnește rîsul cînd mi-l imaginez pe dl Liviu Pop silabisind din cărțile astea…). Dar uite că am ajuns la momentul cînd ministrul Educației din România trebuie să se lupte cu organizarea cursurilor online. Un proces complicat, pus în practică de nevoie, pentru că ne-am trezit toți izolați acasă din cauza unui virus. Or, a organiza cursuri online are o mare legătură cu ce au scris oamenii ăștia doi – și mulți alții – deja de cîteva decenii. Sigur că, în naivitatea mea, mă gîndesc că ne-ar fi prins bine ca în fruntea ministerului Educației să avem pe cineva care să fi avut habar de chestiilea astea cu „digitalul”. N-avem. Dar nu e – cum le pare multora – doar problema „ministerului”.
Citește în continuare „Cursuri online cu „dușmanul””Anul Cărții s-a încheiat. Revenim la normal?
2019 a fost „Anul Cărții”, instituit prin lege, care a lansat „Programul național «România citește»”: „organizarea de întâlniri săptămânale ale elevilor cu voluntari, precum părinți, personalități publice, jurnaliști. În cadrul Programului, voluntarii vor lectura împreună cu elevii fragmente din operele literare incluse în programa școlară”; de asemenea, acest Program (național, nu glumă!) presupunea și „organizarea de întâlniri bianuale ale elevilor cu scriitori români contemporani, de anvergură națională sau locală, care să lectureze fragmente din propriile creații literare, în scopul încurajării lecturii și promovării acestora”.
Citește în continuare „Anul Cărții s-a încheiat. Revenim la normal?”Dezumanizarea
La Caracal s-a întîmplat o tragedie: Alexandra, o fată dispărută de acasă, a sunat de trei ori la 112, iar poliția a intervenit tîrziu, prea tîrziu. Cazul a scos la iveală că, tot acolo, mai există o fată, Luiza, dispărută acum cîteva luni în condiții asemănătoare. Dar a scos la iveală, mai ales, precaritatea legilor și instituțiilor românești care ar trebui să-i apere pe cetățeni. Un stat eșuat. Dincolo de corupție și incompetență, cred că în spectacolul penibil al unor instituții care nu știu ce să facă și al unor lideri politici care nu știu ce să spună se mai vede ceva.
Citește în continuare „Dezumanizarea”„Anul Cărții” nu există
Acum cîteva zile, la Știrile PRO TV s-a vorbit două minute și nouă secunde despre „Anul Cărții” (ceea ce – nu mă pot abține, tre’ să și înțep puțin – e un lucru bun pentru un program de știri care se deschide sistematic cu evenimente de importanță capitală precum un incendiu într-o șură sau o capră călcată de tren). A fost, de fapt, o știre despre nimic. Căci „Anul Cărții” nu există.
Citește în continuare „„Anul Cărții” nu există”Al doilea Dragnea
Astăzi (8 iunie 2018) urma să se pronunțe Curtea Supremă în „procesul angajărilor fictive” în care este inculpat Liviu Dragnea. Mi se pare că mulți așteptau sentința, ca să priceapă, vorba lui Lenin, „ce-i de făcut?” mai departe. S-a amînatără pentru 21 iunie.
Ca să nu deranjeze mitingul de mîine al PSD? Ca să se vadă ce face Iohannis între timp – o revocă pe Codruța, n-o revocă? – și să fie clar pentru Națiune dacă îl îmbrățișăm cu totul (și cu toții) pe Liviu Dragnea sau ne mai jucăm nițel prin curticică de-a statul de drept? Nu știu. Și nu-mi place (și nu mă pricep) să speculez – sînt destui care o fac. Chiar prea mulți. Citește în continuare „Al doilea Dragnea”
„Cooltura”, semidesființarea și semidocții
Aflu că emisiunea „Cooltura” de pe TVR1 va fi semidesființată. Adică i se va reduce durata la jumătate. Mă întreb ce motiv rațional ar putea justifica o asemenea decizie și încerc să le iau pe rînd. De ce, nene Anghelache?
Citește în continuare „„Cooltura”, semidesființarea și semidocții”
Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets
Niște inspectorași de provincie au chemat „la ordine” niște biete femei de serviciu pentru că au stat de vorbă cu presa, aflăm de la Digi24 și EuropaFM. Iar ele n-au divulgat secrete de stat, n-au „dezinformat Comisia Europeană”, n-au stricat imaginea României în lume. Au vorbit despre o realitate tristă care le afectează direct: din cauza unei legi bezmetice, nu le mai ajung banii, nu mai au din ce trăi. Citește în continuare „Libertatea de exprimare nu e pentru toți? Despre femei de serviciu și piglets”
Doamna Andronescu și stabilitatea
Ia uitați aici frumusețe de non-gîndire rămasă în 1991-1992: „Dacă aceste demonstrații acreditează ideea că România este instabilă, că e o țară neguvernabilă, toată lumea pierde. Avem obligația să respectăm imaginea țării și să nu dăm senzația că suntem o țară neguvernabilă”. Și, bineînțeles, vine și bomboana „manipulărilor”: „trebuie să își asume repsonsabilitatea toți cei care poate din spate i-au îndemnat să iasă”. Așa a spus doamna Ecaterina Andronescu după protestele din 20 ianuarie 2018. Citește în continuare „Doamna Andronescu și stabilitatea”
Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori
La ultimul Gaudeamus, desfășurat în noiembrie 2017, invitatul special n-a mai fost, așa cum se întîmpla de obicei, o țară, ci Uniunea Europeană. Cred că nu am meditat destul asupra acestui fapt, pe care unii îl vor fi tratat conjunctural, iar alții îl vor fi privit firesc, bucurîndu-se de standul bine conceput și bine organizat (cu conferințe, dezbateri, prezentări pentru copii, invitați interesanți, ba chiar și un cooking show și degustări de ciocolată). Reprezentanța Comisiei Europene în România a adunat la un loc forțe creatoare și a oferit, în mod firesc, o imagine comprimată asupra cărții și culturii scrise în Europa. Spun că ar fi trebuit să medităm mai mult asupra acestui fapt pentru că, fără contribuția Comisiei Europene, peisajul culturii scrise în UE ar fi fost mai sărac în ultimele două decenii.
Citește în continuare „Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori”