Supa reîncălzită cu Editura Humanitas

Supa reîncălzită cu Editura Humanitas

„Aparatul de propagandă” (îi zic așa, pe scurt, ca să fie mai simplu) a reluat de curînd povestea cu „Editura Humanitas pe care i-a făcut-o cadou Pleșu prietenului său Liiceanu”. Și dă-i și dezbate-o, și pune-o pe site-uri, și înflorește-o, și comenteaz-o. E fix ca-n bancul cu Stalin și Șostakovici: nu era Volgă, era bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat. O poveste stupidă precum asta n-ar merita mai mult de-un banc și-o tăcere.

Dar pentru că aparatul de propagandă macină înainte – cu efecte din ce în ce mai serioase asupra unei bune părți a publicului, după cum se va vedea peste cîțiva ani, cînd va fi prea tîrziu – mă gîndesc că povestea merită măcar un comentariu din partea unuia ca mine: suficient de bătrîn ca să mai știe niște întîmplări și oameni vechi, dar suficient de ingenuu ca să mai aibă surprize. Iată-l. Citește în continuare „Supa reîncălzită cu Editura Humanitas”

UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring”

UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring”

Pentru a aniversa 60 de ani de la Tratatele de le Roma, Comisia Europeană a produs un film de 23 de minute și 43 de secunde: Milestones in 60 years of EU history. Unii vor zice că e „moartea pasiunii” și că e „booooring”.

Așa e, e plicticos. Întîi apar niște domni cu mutre grave, filmați în alb-negru, care seamănă cu bunicii ori străbunicii noștri, doar că au un aer mai oficial, așa… A, și statuile de pe Capitoliu (știți, Marc Aoleriu – vezi Caragiale – și ălălalt, cum îl cheamă…). Tot în alb-negru. Apoi domnii ăia semnează niște hîrtii. Nu tu comentariu, nu tu muzică, nu tu inserturi, burtiere, ceva care să ne spună și nouă măcar cine sînt ăia, ai cui bunici sînt și ce fac ei acolo așa de gravi. Apoi apar niște imagini cu frontiere și niște polițiști de frontieră care controlează actele. Apoi iar niște domni (uraaa, măcar ăștia sînt filmați color) care semnează hîrtii, iar camera insistă foarte mult pe paginile cu semnături.

Citește în continuare „UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring””

Cu mama la telefon. Un fel de proză

Cu mama la telefon. Un fel de proză

Această convorbire nu a avut loc, e inventată. Dar orice asemănare cu personaje și situații reale este, din păcate, posibilă. Și va mai dura…

Hai, măi mamă, ce să cauți tu la proteste? Ce nu-ți convine? Te-ai așezat la casa ta, ai un serviciu bun, nevastă-ta la fel, v-ați luat apartament… Da, e greu cu ratele, dar să știi că și noi am făcut la fel, am plătit rate 25 de ani pentru apartamentul ăsta, dar sîntem mulțumiți, te-am crescut pe tine și pe soră-ta în el și am fost fericiți. Nu-mi spune acum că e un bloc comunist, că mă supăr, zău. Așa au fost vremurile. Citește în continuare „Cu mama la telefon. Un fel de proză”

Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît

Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît

După ce guvernul a adoptat, seara tîrziu, pe șest, ordonanțele care transformă justiția într-un joc cu mingea la perete, mulți au spus și au gîndit că ne îndreptăm spre dictatură. Mă tem că este vorba despre altceva, mai perfid. Și cu consecințe mai grave.

Deocamdată nu e dictatură. E un fel de nimic drapat într-o democrație simulată, imitată șmecherește de niște inși care nu știu altceva, nu sînt în stare de altceva decît să se adune în gașcă, să se slujească unii pe alții, să profite de avantajele democrației, și-apoi să facă mulțumiți cu ochiul că ne-au dus de nas pe noi, fraierii. Citește în continuare „Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît”

Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă

Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă

„Ați luat-o-n freză, avem majoritatea” – scrie un comentator pe Facebook, sub un articol critic la adresa PSD. „Asta-i democrația, majoritatea decide”.

E greu să-i explici pe scurt unui biet cetățean-comentator că, dimpotrivă, democrația e un sistem în care scopul nu e ca unii s-o ia în freză de la alții. Dar nu cetățeanul e problema; nici măcar faptul că mulți concetățeni de-ai noștri atît au înțeles din democrație – că votăm din patru-n patru ani ca să vedem cine-o ia în freză și cine nu. Adevărata problemă e că asta înțeleg și mulți politicieni. Asta înțeleg și șefii PSD care par să se fi hotărît încotro merg: din greșeală în greșeală spre victoria finală! Citește în continuare „Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă”

Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington

Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington

Mare caz mare s-a făcut pe tema mersului la Washington. Care va să zică, mai întîi s-a anunțat triumfător că dl X și dl Y au primit o invitațiune la înscăunarea lui Donald Trump. Și nu așa, orișice fel de invitațiune, ci una, mă-nțelegi, privată, în cerc restrîns… Or fi primit – a zis dl Z – dar dumnealor nu reprezintă țara. Ei, și? – a făcut pe niznaiul dl X, mustăcind valah. Dacă mă-ntreabă cineva de țară, o să spun… Citește în continuare „Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington”

Mai vrem în UE? Sau ieșim de tot?

Mai vrem în UE? Sau ieșim de tot?

Văd că, după numirea noului guvern, se anunță catastrofe în serie. Unii spun că presa va fi gîtuită mai abitir ca pe vremea lui Năstase, alții că justiția va fi pusă pe butuci. Va fi rău, căci noua putere se va comporta abuziv, va face ce-are chef, cu baronii ei cu tot. Va reinstaura domnia corupției. Poate fi ceva mai rău decît atît?

Ce-i drept, sînt semne că puterea a luat-o grabnic exact într-acolo. Avocatul Poporului a avut brusc revelația că trebuie să consteste la Curtea Constituțională legea care le interzice celor cu condamnări penale să ocupe în guvern. Se vorbește insistent despre o lege a amnistiei și despre o alta, care să-i scutească pe primari de răspundere în caz că au călcat pe bec. Ce-i drept, atitudinea generală a multor lideri PSD și ALDE asta sugerează: că au revenit hămesiți la putere și vor să se răzbune pentru cît au stat pe bară, înghițind guvernarea tehnocraților, care le-a arătat cetățenilor că se poate și altfel. Că mulți cetățeni n-au priceput sau nu le pasă – sau nu vor altfel, nu vor o bună guvernare, vor doar salarii și pensii mărite – asta e altă discuție. Dar, atîta timp cît cele dintîi griji ale noii puteri sînt legea amnistiei și spălarea de păcate a penalilor, peisajul arată foarte, foarte prost. Citește în continuare „Mai vrem în UE? Sau ieșim de tot?”