UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring”

UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring”

Pentru a aniversa 60 de ani de la Tratatele de le Roma, Comisia Europeană a produs un film de 23 de minute și 43 de secunde: Milestones in 60 years of EU history. Unii vor zice că e „moartea pasiunii” și că e „booooring”.

Așa e, e plicticos. Întîi apar niște domni cu mutre grave, filmați în alb-negru, care seamănă cu bunicii ori străbunicii noștri, doar că au un aer mai oficial, așa… A, și statuile de pe Capitoliu (știți, Marc Aoleriu – vezi Caragiale – și ălălalt, cum îl cheamă…). Tot în alb-negru. Apoi domnii ăia semnează niște hîrtii. Nu tu comentariu, nu tu muzică, nu tu inserturi, burtiere, ceva care să ne spună și nouă măcar cine sînt ăia, ai cui bunici sînt și ce fac ei acolo așa de gravi. Apoi apar niște imagini cu frontiere și niște polițiști de frontieră care controlează actele. Apoi iar niște domni (uraaa, măcar ăștia sînt filmați color) care semnează hîrtii, iar camera insistă foarte mult pe paginile cu semnături.

Citește în continuare „UE e cam boooring. Scurtă inițiere pe-nțelesul tuturor, dar mai ales al celor pentru care UE „e cam boooring””

Lena și reflexele democratice

Lena și reflexele democratice

Avea tot felul de vorbe de duh și de haz. „Facem un trosc”, zicea ea, de cîte ori ne ieșea bine cîte ceva – un dosar tematic, de pildă. Sau o aniversare a revistei (cum a fost și-acum cîteva săptămîni – un trosc!). „Au pus-o de-un sentiment mai curat” – spunea antifrastic, rîzînd, despre două personaje de prin politică sau de prin show-biz care-și etalau „relația” prin tabloide, dîndu-se îngeri, deși se vedea de la o poștă că-i vorba de „enteres”. Citește în continuare „Lena și reflexele democratice”

Cu mama la telefon. Un fel de proză

Cu mama la telefon. Un fel de proză

Această convorbire nu a avut loc, e inventată. Dar orice asemănare cu personaje și situații reale este, din păcate, posibilă. Și va mai dura…

Hai, măi mamă, ce să cauți tu la proteste? Ce nu-ți convine? Te-ai așezat la casa ta, ai un serviciu bun, nevastă-ta la fel, v-ați luat apartament… Da, e greu cu ratele, dar să știi că și noi am făcut la fel, am plătit rate 25 de ani pentru apartamentul ăsta, dar sîntem mulțumiți, te-am crescut pe tine și pe soră-ta în el și am fost fericiți. Nu-mi spune acum că e un bloc comunist, că mă supăr, zău. Așa au fost vremurile. Citește în continuare „Cu mama la telefon. Un fel de proză”

Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît

Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît

După ce guvernul a adoptat, seara tîrziu, pe șest, ordonanțele care transformă justiția într-un joc cu mingea la perete, mulți au spus și au gîndit că ne îndreptăm spre dictatură. Mă tem că este vorba despre altceva, mai perfid. Și cu consecințe mai grave.

Deocamdată nu e dictatură. E un fel de nimic drapat într-o democrație simulată, imitată șmecherește de niște inși care nu știu altceva, nu sînt în stare de altceva decît să se adune în gașcă, să se slujească unii pe alții, să profite de avantajele democrației, și-apoi să facă mulțumiți cu ochiul că ne-au dus de nas pe noi, fraierii. Citește în continuare „Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît”

Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă

Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă

„Ați luat-o-n freză, avem majoritatea” – scrie un comentator pe Facebook, sub un articol critic la adresa PSD. „Asta-i democrația, majoritatea decide”.

E greu să-i explici pe scurt unui biet cetățean-comentator că, dimpotrivă, democrația e un sistem în care scopul nu e ca unii s-o ia în freză de la alții. Dar nu cetățeanul e problema; nici măcar faptul că mulți concetățeni de-ai noștri atît au înțeles din democrație – că votăm din patru-n patru ani ca să vedem cine-o ia în freză și cine nu. Adevărata problemă e că asta înțeleg și mulți politicieni. Asta înțeleg și șefii PSD care par să se fi hotărît încotro merg: din greșeală în greșeală spre victoria finală! Citește în continuare „Luatul în freză, ieșitul în stradă și surda-n horă”

Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington

Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington

Mare caz mare s-a făcut pe tema mersului la Washington. Care va să zică, mai întîi s-a anunțat triumfător că dl X și dl Y au primit o invitațiune la înscăunarea lui Donald Trump. Și nu așa, orișice fel de invitațiune, ci una, mă-nțelegi, privată, în cerc restrîns… Or fi primit – a zis dl Z – dar dumnealor nu reprezintă țara. Ei, și? – a făcut pe niznaiul dl X, mustăcind valah. Dacă mă-ntreabă cineva de țară, o să spun… Citește în continuare „Măndica și Tincuța Piscopesco la Washington”

Ce-i mai rău ca ninsoarea și viscolul?

Ce-i mai rău ca ninsoarea și viscolul?

Ia să vedem – mi-am zis – cum stau cu deszăpezirea orașele în care ninge de-adevăratelea. Și-am dat o tură pe niscaiva site-uri norvegiene, finlandeze și suedeze. Am căutat mai ales site-urile municipalităților, ca să văd, na, „ce măsuri s-au luat”, cum e pe la ei cu „comandamentu’ de iarnă”, ce zic primarii etc. Citește în continuare „Ce-i mai rău ca ninsoarea și viscolul?”