În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?

În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?

Mai întîi a apărut o petiție care cerea ca Liviu Pop să rămînă ministrul Educației. Era semnată „Profesorii Invăţământului Preuniversitar” (exact așa, cu articolul hotărît, de parcă ar fi fost toți; și fără căciulă pe I, că na…). Era înainte ca PSD să decidă nominalizările pentru noul guvern și, în ciuda nepriceperii mele într-ale politichiei, ceva-ceva tot am înțeles: inițiatorii doreau, poate, să influențeze decizia partidului. Partidul a decis însă altceva: a fost propus Valentin Popa, rectorul Universității din Suceava. Citește în continuare „În limba română să ne încurcăm sau în scrisori de susținere să ne luptăm?”

Cu Neagu Djuvara pe Divan

Cu Neagu Djuvara pe Divan

La începuturile Dilemei, în 1993, cînd lumea românească era foarte divizată politic și cultural (nu că acum ar plezni de-atîta unire și solidaritate…), a apărut în redacție ideea de a organiza niște dezbateri pe temele actualității, la care să invităm persoane cu opinii diferite, din grupări ideologice diferite. Azi pare banal, dar atunci era foarte greu, căci oamenii pur și simplu nu voiau să stea de vorbă cu cei de altă părere. Așa încît am avut multe eșecuri în încercarea de a-i aduce laolaltă. Citește în continuare „Cu Neagu Djuvara pe Divan”

Doamna Andronescu și stabilitatea

Doamna Andronescu și stabilitatea

Ia uitați aici frumusețe de non-gîndire rămasă în 1991-1992: „Dacă aceste demonstrații acreditează ideea că România este instabilă, că e o țară neguvernabilă, toată lumea pierde. Avem obligația să respectăm imaginea țării și să nu dăm senzația că suntem o țară neguvernabilă”. Și, bineînțeles, vine și bomboana „manipulărilor”: „trebuie să își asume repsonsabilitatea toți cei care poate din spate i-au îndemnat să iasă”. Așa a spus doamna Ecaterina Andronescu după protestele din 20 ianuarie 2018. Citește în continuare „Doamna Andronescu și stabilitatea”

Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori

Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori

La ultimul Gaudeamus, desfășurat în noiembrie 2017, invitatul special n-a mai fost, așa cum se întîmpla de obicei, o țară, ci Uniunea Europeană. Cred că nu am meditat destul asupra acestui fapt, pe care unii îl vor fi tratat conjunctural, iar alții îl vor fi privit firesc, bucurîndu-se de standul bine conceput și bine organizat (cu conferințe, dezbateri, prezentări pentru copii, invitați interesanți, ba chiar și un cooking show și degustări de ciocolată). Reprezentanța Comisiei Europene în România a adunat la un loc forțe creatoare și a oferit, în mod firesc, o imagine comprimată asupra cărții și culturii scrise în Europa. Spun că ar fi trebuit să medităm mai mult asupra acestui fapt pentru că, fără contribuția Comisiei Europene, peisajul culturii scrise în UE ar fi fost mai sărac în ultimele două decenii.

Citește în continuare „Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori”

Luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă. Ce mai face dl ministru Pop

Luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă. Ce mai face dl ministru Pop

Ministrul Educației pare să fie tot timpul în război cu ceva sau cu cineva. Cu limba română e într-o permanentă luptă de gherilă: o atacă prin surprindere, taman cînd nu te-aștepți, dar suportă stoic și contraloviturile (căci ea, săraca, n-are ce face: se apără, deh…). Cu editorii de manuale nu i-a ieșit blitzkrieg-ul, cum spera, așa că totul s-a transformat într-o bătălie de tranșee: fiecare tabără așteaptă următoarea mișcare a adversarului. Citește în continuare „Luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă. Ce mai face dl ministru Pop”

Ce urmează după interzicerea auxiliarelor didactice?

Ce urmează după interzicerea auxiliarelor didactice?

S-o simplificăm: dl ministru Liviu Pop persistă în efortul său fără sens de a aplica lovituri fatale educației din România. Nu se va lăsa pînă nu va introduce manualul unic, dar deocamdată insistă cu interzicerea auxiliarelor. Inspectoratele școlare au primit o adresă în care profesorii sînt amenințați cu „organele abilitate ale statului” dacă vor folosi „auxiliare școlare neaprobate de Ministerul Educației Naționale”. Dl profesor Radu Gologan, coordonatorul olimpicilor internaționali la matematică și președintele Societății de Științe Matematice, a anunțat că unii directori de școli și inspectori deja au interzis distribuirea în școli a Gazetei Matematice.

Am cîteva comentarii.

Citește în continuare „Ce urmează după interzicerea auxiliarelor didactice?”

Promoție: manualul unic, la pachet cu partidul unic! Numai în România, la un preț avantajos!

Promoție: manualul unic, la pachet cu partidul unic! Numai în România, la un preț avantajos!

De cîteva zile, o mulțime de oameni serioși, care mai au și alte treburi, vorbesc despre nimic: reintroducerea manualului unic. Căci asta este, în fapt, „subiectul” manualului unic: o năzbîtie care ar trebui să nu ne mai treacă prin minte, cîte zile om mai avea. Dar dacă premierul și ministrul Educației au trăncănit la televizor despre asta, ce să facem? Trebuie să-i băgăm în seamă, că ei ne conduc. Citește în continuare „Promoție: manualul unic, la pachet cu partidul unic! Numai în România, la un preț avantajos!”

Cu digitalizarea în dulap. E bună interdicția?

Cu digitalizarea în dulap. E bună interdicția?

Ministrul Educației vrea să interzică telefoanele mobile în școli: „Îmi doresc foarte mult să nu se mai folosească telefonul în timpul orei şi să existe o zonă în care să se depoziteze telefoanele mobile în timpul orei. Îmi doresc din acest punct de vedere o eficientizare a procesului instructiv-educativ, dar, pentru asta, avem nevoie şi de partener, de autorităţile locale si, de ce nu, de mass-media”. Nu pot să pătrund în tainele gîndirii d-lui ministru, așa că nu-mi pot da seama cum va rezolva problema asta cu ajutorul autorităților locale și al presei. Constat, doar, că domnia sa e chitit pe interdicție. De ce? Pentru că elevii se joacă în timpul orelor cu telefoanele, stau pe chat, nu-s atenți la procesul instructiv-educativ. Citește în continuare „Cu digitalizarea în dulap. E bună interdicția?”

Cetățeni de mîna a doua, mîncare de mîna-ntîi?

Cetățeni de mîna a doua, mîncare de mîna-ntîi?

Scandalul produselor alimentare diferite în Vest și în Est o să adauge, zi de zi, noi nuci în perete și are toate șansele să sfîrșească, la un moment dat, total cu oiștea-n gard. Sau să moară de la sine.

Putem să simplificăm un pic discuția? Dacă e vreo diferență între aceleași produse, etichetate la fel, vîndute în țări din Vestul și din Estul Uniunii Europene, atunci ar fi trebuit făcută o analiză comparativă, de către o entitate independentă, după o metodologie clară și uniformă, și la sfîrșit să le fie prezentate cetățenilor (pardon, consumatorilor) rezultatele concrete. Calm, sec, științific. Da, științific, căci ar fi trebuit făcute analize de laborator, de către oameni cu halate albe, cu doctorate și cercetări științifice la activ. Dacă s-ar fi întîmplat așa, ar fi fost, după părerea mea, foarte bine, pentru că: 1. s-ar fi lămurit dubiul; 2. consumatorii ar fi fost informați;  3. ar fi existat o bază obiectivă pentru eventuale discuții și comentarii. Dar nu s-a întîmplat așa. Citește în continuare „Cetățeni de mîna a doua, mîncare de mîna-ntîi?”

La școală: literatură română sau literatură pur și simplu?

La școală: literatură română sau literatură pur și simplu?

Un amic mi-a citit, la telefon, lista de lecturi suplimentare (sau „de vacanță”, cum preferați) pe care fiica sa – elevă la gimnaziu – a primit-o la școală. Voia să-mi ceară părerea – că deh, eu sînt „de română” la bază, el se pricepe mai degrabă la altele, deși e un pasionat cititor. Autor cu autor și titlu cu titlu, am recunoscut lista de lecturi suplimentare pe care am avut-o și eu cînd eram prin clasa a șaptea (adică în anii ’70 ai secolului trecut) și care era „în uz” și cînd am devenit eu profesor de școală generală, în anii ’80 ai aceluiași secol: Cuore (Edmondo de Amicis), Singur pe lume (Hector Malot), Tartarin din Tarascon, niște Jules Verne și alți autori străini. Plus cîțiva români: Emil Gîrleanu, Otilia Cazimir, Sadoveanu etc. N-am știut ce părere să-i dau: am amuțit la gîndul că „lecturile de vacanță” sînt imuabile, de decenii încoace. Citește în continuare „La școală: literatură română sau literatură pur și simplu?”