S-o simplificăm: dl ministru Liviu Pop persistă în efortul său fără sens de a aplica lovituri fatale educației din România. Nu se va lăsa pînă nu va introduce manualul unic, dar deocamdată insistă cu interzicerea auxiliarelor. Inspectoratele școlare au primit o adresă în care profesorii sînt amenințați cu „organele abilitate ale statului” dacă vor folosi „auxiliare școlare neaprobate de Ministerul Educației Naționale”. Dl profesor Radu Gologan, coordonatorul olimpicilor internaționali la matematică și președintele Societății de Științe Matematice, a anunțat că unii directori de școli și inspectori deja au interzis distribuirea în școli a Gazetei Matematice.

Am cîteva comentarii.

Citește în continuare „Ce urmează după interzicerea auxiliarelor didactice?” →

De cîteva zile, o mulțime de oameni serioși, care mai au și alte treburi, vorbesc despre nimic: reintroducerea manualului unic. Căci asta este, în fapt, „subiectul” manualului unic: o năzbîtie care ar trebui să nu ne mai treacă prin minte, cîte zile om mai avea. Dar dacă premierul și ministrul Educației au trăncănit la televizor despre asta, ce să facem? Trebuie să-i băgăm în seamă, că ei ne conduc. Citește în continuare „Promoție: manualul unic, la pachet cu partidul unic! Numai în România, la un preț avantajos!” →

Ministrul Educației vrea să interzică telefoanele mobile în școli: „Îmi doresc foarte mult să nu se mai folosească telefonul în timpul orei şi să existe o zonă în care să se depoziteze telefoanele mobile în timpul orei. Îmi doresc din acest punct de vedere o eficientizare a procesului instructiv-educativ, dar, pentru asta, avem nevoie şi de partener, de autorităţile locale si, de ce nu, de mass-media”. Nu pot să pătrund în tainele gîndirii d-lui ministru, așa că nu-mi pot da seama cum va rezolva problema asta cu ajutorul autorităților locale și al presei. Constat, doar, că domnia sa e chitit pe interdicție. De ce? Pentru că elevii se joacă în timpul orelor cu telefoanele, stau pe chat, nu-s atenți la procesul instructiv-educativ. Citește în continuare „Cu digitalizarea în dulap. E bună interdicția?” →

Un amic mi-a citit, la telefon, lista de lecturi suplimentare (sau „de vacanță”, cum preferați) pe care fiica sa – elevă la gimnaziu – a primit-o la școală. Voia să-mi ceară părerea – că deh, eu sînt „de română” la bază, el se pricepe mai degrabă la altele, deși e un pasionat cititor. Autor cu autor și titlu cu titlu, am recunoscut lista de lecturi suplimentare pe care am avut-o și eu cînd eram prin clasa a șaptea (adică în anii ’70 ai secolului trecut) și care era „în uz” și cînd am devenit eu profesor de școală generală, în anii ’80 ai aceluiași secol: Cuore (Edmondo de Amicis), Singur pe lume (Hector Malot), Tartarin din Tarascon, niște Jules Verne și alți autori străini. Plus cîțiva români: Emil Gîrleanu, Otilia Cazimir, Sadoveanu etc. N-am știut ce părere să-i dau: am amuțit la gîndul că „lecturile de vacanță” sînt imuabile, de decenii încoace. Citește în continuare „La școală: literatură română sau literatură pur și simplu?” →